SI LUI NICUSOR PADURARU II ESTE GREATA SI SPUNE CA NICHITA CANDIDEAZA DE FRICA DE PUSCARIE

Toleranţa faţă de adevăr
9 Martie 2010, 3:40 pm

De ce oare nu încearcă Nichita să scrie? Dacă tot e plin de calităţi pe care şi le laudă singurel în fiecare zi, un jurnal în care să îşi precizeze importanţa istorică a fiecărui gest ar fi potrivită. Văzându-l la postul de televiziune B1 mi-a venit pe buze brusc numele unei cărţi: “Greaţa” de Jean Paul Sartre. Puţini poate din cei care au citit această carte îşi aduc aminte de Roquentin, personaj principal incapabil să iubească oamenii pe care îi vede mai degrabă ca pe nişte obiecte.

Stilul politic din ultimul timp al lui Nichita depăşeşte orice limită privind veridicitatea vorbelor sale de bun simţ, consultanţii săi ori nu îl trag de mânecă ori exact asta îi recomandă. La urma urmei, dacă toată presa preferă să scrie sau îi aminteşte numele fără analize prea viscerale, indiferent că e de bine sau de rău, Nichita rămânând mulţumit, nu îmi rămâne decât să atrag atenţia acolo unde consider că e realmente necesar. Aşa că greaţa pe care am simţit-o ieri atunci când se prezenta televizat ca un arhanghel al corectitudinii şi apropierii faţă de oameni a fost prea mult pentru nivelul meu de toleranţă. Problema sa de comportament nu mai e una individuală ci devine colectivă. Dacă PSD vede în Nichita un om apt de a deveni model naţional, Iaşul are o problemă serioasă de imagine naţională. Şi nu numai, noţiunea de model social devine şi ea un subiect deturnat într-o zonă becaliană, ceea ce e foarte grav pentru sănătatea societăţii noastre şi aşa destul de bolnavă şi isterizată în mediocritate.

Nichita nu e un om puternic. Dacă era, nu avea nevoie de acest cuvânt în campaniile electorale. Se asociază doar cu efectul de putere pe care crede că îl creează. Candidatura sa în interiorul PSD e de fapt un mijloc de fugă şi protecţie faţă de scăderea încrederii şi deficitul de imagine din Iaşi. Speriat de acţiunile justiţiei din ultimul timp, are nevoie de un refugiu preventiv, de unde să poată să se victimizeze dacă ar fi să ajungă într-o ipostază neplacută cu justiţia. Sau eventual să transforme un asemenea risc într-o problemă naţională a PSD, pe care să o caracterizeze ca fiind un atac politic cu scutul partidului în faţa pieptului. Nichita se teme de ceva, el ştie mai bine, altfel nu ar fi avid de imagine şi putere.

articolul complet AICI